Pagina de start a forumului impulsul.MyForum.ro
Autor Mesaj
<  Povesti  ~  Frunza de alun
negru.deschis
MesajTrimis: 08/09/2010 11:22  Raspunde cu citat (quote)
Junior
Junior


Data inscrierii: 08/Sep/2010
Mesaje: 1

Pe cap, pe masa, pe ochi, pe suflet si pe gura numai sange. Teama se ascunsese undeva deasupra zambetelor aruncate doar asa, ca sa fie totul bine. Era doar un rol secundar, in care jucam in fiecare zi ca intr-un automatism nervos: mergeam pe strada si priveam societatea in ochi, sfidandu-i ca sa inteleg cine erau?, ce vroiau? si cel mai important, sufereau?.Eram constienta ca toate se nasteau din nelinistea ca am lasat pe cineva acasa. O frunza care pana sa ma intorc avea sa se prabuseasca, sa ia foc...Iar apoi sa fie iarasi ca azi noapte, adica sa nu dorm.
De obicei galagia incepea pe la doua. Cineva intra in camera si imi infunda in ureche sunete si tipete de ajutor. Eu ma trezeam, imi cautam disperata frunza, si pentru ca nu o gaseseam ma repezeam in bucatarie repetand aceleasi miscari tragice si lipsite de sens. Scena se repeta iar si iar ca intr-o piesa de teatru absurd in care noima se pierduse pe la inceputuri. O data un pitigoi o tinea in cioc amenintand ca o sa-i dea drumul. Eram cuprinsa de furie, panica, dispret . Cu toate astea ma comportam ca si acum cand tac si incerc sa bandajez ruptura frunzulitei.
Am ajuns sa imi incredintez gandurile sortii pentru ca am constatat ca replicile mele se repetau in fiecare zi: aceleasi lacrimi, aceiasi poveste, aceiasi pasi pe scena improvizata. Toate porneau de la rolul meu banal, de a parasi scena frustrata fara a putea sa iau ceva cu mine. Totusi de la o vreme parca as fi vrut sa schimb scenariul si sa fur decorul si personajele, dar ah!, ce nedreptate...Cine mai merge cu frunza la cinema? Scenaristul ma obliga sa o abandonez infofolita in pat, incercand sa imi inchipui ca nu ma tem. Stiu ca ea m-a aparat si ca vulturul acela m-ar fi inhatat pe mine asa ca nu o cert si plec....Nu o cert nici cand inghite tigara dupa tigara si apoi tuseste slabita trezindu-ma din somn. E mica...Cea mai mica frunzulita.
Nu imi amintesc in ce act ne-am recunoscut prima data, dar stiu ca o am de cand m-am nascut. La inceput era verde...Un verde crud si dulce, aproximativ sfidator. Acum a cam palit, si are un glas pierdut...dar tot frunza mea ramane.
Azi seară m-am trezit cand se ridica si pleca usor. Stia ca afara o asteapta o omida care nu se mai hranise de mult, dar cu toate astea a plecat. Mi-am strans buimaca perna in brate: incercam sa uit ca urmatoarea scena avea sa se intample ceva. Am strans ochii cu nervozitate si am incercat sa imi imaginez ca era tot acolo langa palma mea stanga si statea ghemuita langa pisoi, dar peste un timp am constatat cu stupoare ca mata si-a jucat rolul corect si s-a ridicat ca sa plece in culise sa. Eu am suspinat zambind cantre scaunele goale. Nici azi nu avea sa ne aplaude nimeni...caci nimeni nu doreste sa vada cum o frunza e batuta.
Scenariul a decurs conform ultimei retusari, pe care insasi autorul o facuse la repetitia generala: becul s-a spart si eu m-am ridicat din pat fugind catre bucatarie. Ei erau in suferagerie, iar omida peste frunza mea. Am inceput sa tremur si desi gangania crestea, eu am apucat omida sa o scutur.
Atunci iarasi am inceput sa ma vad mergand pe strada, oprind oamenii ca sa-i intreb cine sunt?, ce vor?... daca sufera?. Ma rodea o curiozitate sa aflu daca in fiecare zi, urlete le infunda urechile, si bataile inimii li se opresc fara sa poata adormi. Dar m-am oprit aici caci asta nu era trecut in fisa postului meu,amintindu-mi ca eu atunci trebuia sa urlu incercand sa salvez frunza.
Atunci am deschis ochii: un streang agatat de un tablou, si un om batran in el, amenintand ca o sa se arunce. Frunza mea picatata, il privea sfidator si nu zicea nimic. Nu mai avea ce...pentru ca ce vroia el nu putea sa-i zica desi in replicile ei aparea ca o scurta fraza rostita sacadat....Si iarasi ma intrebam, daca si oameni de pe strada, vorbeau ca mine calmi si rezemandu-se de biblioteca pentru ca de fapt tot corpul le tremura, simteau ca or sa cada. Mi-a luat ceva sa ma dezmeticesc, incetand sa mai gandesc...Spectacolul se terminase iar eu trebuia sa ma duc in pat ca sa ma chinui iarasi sa adorm tresarind la fiecare miscare pentru ca nici acum nu am aflat daca toata omenirea de pe strada tremura si stie cum e atunci cand te trezesti si vezi dimineata un streang agatat de perete si te intrebi: oare acolo a murit cineva azi noapte?

_________________
De unde-si are raiul
lumina ? - Stiu! Il lumineaza iadul
cu flacarile lui! (Lucian Blaga)
Sus
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:   
Ora este GMT + 2 ore

Subiectul urmator
Subiectul anterior
Pagina 1 din 1
Pagina de start a forumului impulsul.MyForum.ro  ~  Povesti

Creaza un subiect nou   Raspunde la subiect


 
Mergi direct la:  

Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum




Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro